Otita la adulți: Definiție, Cauze, Simptome, Diagnostic | ORL Cluj – Ghid complet pentru înțelegerea afecțiunii auditive

Definiție

Otita cuprinde un grup distinct de entități patologice ale urechii care pot afecta atât urechea externă cât și urechea medie, purtând denumirea de otită medie sau otita internă, o formă mult mai rară de otită, localizată la nivelul labirintului urechii și reprezintă mai mult o stare inflamatorie a urechii interne, decât o infecție în sine. Astfel otita reprezintă un proces inflamator secundar unei etiologii infecțioase sau non-infecțioase acute sau cronice care afectează urechea. Pentru diagnosticul și tratamentul adecvat al otitei, consultați un specialist ORL.

Tipurile de Otită

În funcție de localizarea procesului inflamator, se disting mai multe tipuri de otită:

      1. Otita externă: reprezintă inflamația urechii externe care interesează pavilionul auricular, conductul auditiv extern. Acestea pot fi la randul lor de mai multe tipuri:

• otită acută externă difuză numită și otita înotătorului/de bazin;
• otită acută externă localizată (localizată la nivelul foliculului piloșebaceu – furunculul de conduct auditiv extern);
• oitita externă virală sau zona zoster (caracterizată de apariția unor vezicule grupate în buchet, localizate de regulă în zona de distribuție a nervului VII)
• otită eczematoasă (afecțiune acută a tegumentului –eczema otică sau dermatita atopică);
• otită externă fungică sau otomicoze (produse de anumite specii de fungi din genul Aspergillus și Candida).
• otită externă cronică (în care simptomatologia durează peste 6 săptămâni);
• otită externă malignă sau necrotizantă (apar prin extensia infecției în țesuturile profunde ale conductului și sunt întâlnite, mai ales, la persoanele cu imunitate scăzută precum vârstnicii, diabetul zaharat decompensat, bolnavi de SIDA)

       2. Otita medie: reprezintă o afecțiune a urechii medii, acută sau cronică, cu membrană timpanică integră (timpan închis) sau perforată (otită supurată), cu sau fără afectarea structurilor osoase. Acestea pot fi la rândul lor de mai multe tipuri:

• Otită medie seroasă, care constă în acumularea de lichid seros sau seromucos în spatele membranei timpanice intacte.
• Otita medie acută, frecventă la copii, o consecință a unui proces inflamator acut localizat  la nivelul mucoasei urechii medii, cu tendința de suprainfectare prin migrare bacteriană de la nivelul rinofaringelui.
• Otita medie cronică supurata simplă, procesul inflamator cronic este localizat la nivelul casuței timpanului  și se consideră a fi cronică când membrana timpanică este perforată mai mult de 3 luni.
• Otită medie supurată propriu-zisă-colesteatomul, o afecțiune caracterizată prin apariția unor celule epiteliale  dispuse în straturi concentrice, care formeaza progresiv un sac la nivelul urechii medii.

Cauze:

Cauzele otitelor externe pot fi: infecțioase sau non-infecțioase

Infecțioase:

1. Viruși: virusul varicelei, Herpes simplex
2. Fungi: Aspergillus niger, Aspergillus fumigatus, Candida albicans
3. Bacterii:  Pseudomonas aeruginosa, Staphilococus aureus, Proteus, E. coli, Streptococul

Noninfecțioase/ eczematiformă  

1. teren alergic
2. psoriasis
3. grataj cronic

Etiologia otitelor medii este multifactorială dintre care cele mai frecvente sunt:

1. Infecțiile bacteriene: Haemophilus influenzae/Streptococcus pneumoniae/Moraxella catarrhalis/Pseudomonas aeruginosa/Stafilococ auriu/Streptococ de grup A/Anaerobi);
2. Disfuncția tubei lui Eustachio;
3. Hipertrofia vegetațiilor adenoide;
4. Tumorile benigne și maligne rinofaringiene, rinosinusale;
5. Alergia sezonieră;
6. Refluxul gastro-esofagian (identificarea de pepsină și Helicobacter pylori în lichidul din urechea medie);
7. Radioterapia;
8. Deficitul de vitamina D (vitamina D are rol în reglarea imunității, lucru care explică asocierea dintre valorile scăzute și infecțiile tractului respirator superior);

Inflamația acută a mucoasei urechii medii este mai frecventă la copiii mici, astfel că 70% dintre copiii cu vârsta de până la trei ani prezintă cel puțin un episod de otită acută. Ea apare mai ales primăvara, toamna și iarna, în contextul epidemiilor de viroză a căilor respiratorii superioare și în colectivități.

Simptomele cele mai des întâlnite de specialiștii ORL Cluj

Dintre simptomele cele mai des întâlnite amintim:

• Otalgia
• Senzația de plenitudine auriculară
• Hipoacuzie
• Otoree (secreții purulente)
• Prurit auricular
• Senzație de arsura auriculară
• Cefalee
• Zgomote auriculare
• Obstrucție nazală

Otoscopic se pot evidenția modificări precum:

• Tegument conduct auditiv, eritematos, congetionat
• Micelii/filamente fine (otită externă fungică)
• Leziuni veziculare dispuse în buchet ( otita externă virală)
• Detritusuri alb- gălbui
• Dop de ceară
• Secreții purulente
• Exudat la nivelul urechii medii/ bule hidroaerice
• Membrana timpanică retractă/bombată/perforată

Diagnostic

Diagnosticul de otită externă sau medie poate fi stabilit de Specialiștiii ORL Cluj, pe baza anamnezei, examenului clinic ORL, a investigațiilor de laborator și a unui examenul audiometric, care va fi solicitat în cazul otitei medii.

În cazul otitei externe, examenul anamnestic pune în evidentă informații precum: practicarea înotului, utilizarea incorectă a bețisoarelor auriculare sau a diferitelor instrumente pentru curațarea urechii care produc traumatisme locale; examnenul clinic poate evidenția simptome precum:

• împăstarea a tegumentelor retroauriculare care are drept consecință decolarea pavilionului;
• tumefacția și hiperemia tegumentelor conductului auditiv extern care pot evolua până la stenozarea conductului;
• o durerere accentuată de tracțiunea pavilionului, presiunea pe tragus sau introducerea speculului otoscopului/ endoscopului este caracteristică;
• secreții seroase sau purulente (nu există întotdeauna);
• în cazul unei evoluții îndelungate poate apărea miringita (inflamația timpanului) printr-o extensie a infecției la nivelul membranei timpanice;

Palparea regiunii cefalice se pune în evidență prezența unei adenopatii satelite cu localizare cervicală superioară, subangulomandibulară, parotidiană sau retroauriculară.

În cazul otitei medii de cele mai multe ori examenul anamnestic pune în evidență  afecțiuni precum infecții acute ale căilor respiratorii superioare cauzate de virusi si bacterii, precum răceala, gripa iar examenul clinic este diferit, depinzând de faza în care se prezintă pacientul:

• în faza inițială  membrana timpanică este hiperemică inițial de-a lungul mânerului ciocanului, cu accentuarea vascularizației, mai apoi aspectul se extinde la nivelul întregului timpan. Evolutiv  membrana timpanică devine mată, bombată, cu triunghi luminos absent (reper anatomic)
• în cea de-a doua fază prin transparența membranei timpanice putem decela nivel hidroaeric ce poate fi pun în evidentă prin intermediul manevrei Valsalva (se contraindică în cazul secrețiilor purulente din nas!!!)
• în faza a treia apare perforația, localizată în cadranul inferior al timpanului, prin care se scurg, pulsatil, secreții purulente
• în ultima fază, secrețiile purulente pot scădea în cantitate pană la dispariție iar dacă perforația nu depașește 1/3 din dimensiunea membrane timpanice, aceasta se poate închide prin epitelizare
• Un aspect important de urmărit în otita medie este modificarea de auz care poate fi evidențiată prin acumetrie instrumentală efectuată de specialistul ORL Cluj în cabinet sau prin efectuarea unei audiograme tonale liminare și a impedansmetriei  (timpanogramei) într-o camera izolată fonic. Aceasta audiogramă tonală liminară care poate fi realizată la copiii cu vârsta peste 6 ani. Ea poate indica o hipoacuzie de tip transmisie și o timpanogramă de tip B în cazul otitei seroase.

Investigațiile de laborator utile pentru specialiștii ORL Cluj în completarea unui diagnostic și tratarea otitei sunt:

• hemoleucograma care poate evidenția o leucocitoză
• nivele crescute de proteina C reactivă
• viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) crescută
• examenul secreției otice după paracenteză sau perforarea spontană a timpanului cu realizarea de frotiu / cultură și antibiogramă/ antifungigramă sunt importante pentru alegerea antibioticului corect și țintit.